Demonii de la liturghia de închidere a Sinodului Amazonian

Dacă vreți să vă păstrați sfânta credință Catolică trebuie să încetați să-l mai urmați pe falsul papă. Dacă-l urmați, îi urmați și pe demonii pe care-i promovează. Folosiți-vă rațiunea!

Cei patru demoni de pe ”chestia” lui Bergoglio sunt: Pachacamac (zeul creator), Pachamama (mama pământ) și gemenii Wilka (soarele și luna):

Francis with an idolatrous staff 3
Francis with an idolatrous staff 1
Francis with an idolatrous staff 3

”Fie ca Sfântul Ioan Botezătorul să apere Islamul”

Pentru adoratorii falsului sfânt Ioan Paul al II-lea dedic această rugăciune spusă chiar de el în 21 martie 2000…

Sursa este chiar de pe site-ul Vaticanului: https://w2.vatican.va/content/john-paul-ii/en/travels/2000/documents/hf_jp-ii_spe_20000321_wadi-al-kharrar.html?fbclid=IwAR0oBTzih-ATLTnk6geD1i3Urk_ob15V0qmowCKkUFyzxgOHwTDLVOasU48

O puteți citi în engleză, germană, spaniolă, franceză, italiană, portugheză, deci nu este nici o greșeală de traducere.

Luați aminte că Bergoglio nu a apărut din neant!

Urâciunea pustiirii

Iezuitul apostat cunoscut sub numele de ”Papa Francisc”, a organizat o ceremonie religioasă sincretistă în grădinile Vaticanului în 4 octombrie 2019. Din aceasta nu au lipsit invocațiile vrăjitorești, închinările la ”zeița pământ”, curcubeul pervertiților și multe altele. Sursa este de pe vaticannews: https://youtu.be/F85oJS_-mqs

Imagini scandaloase preluate din film puteți vedea mai jos:

Și da, ceea ce se vede în centrul imaginii de mai sus este exact ce bănuiați… Aici un detaliu al pozei de mai sus:

No photo description available.
Image may contain: one or more people, people sitting and outdoor

Pentru ”adoratorii” ”Sfântului” Ioan Paul al II-lea sau ai ”tradiționalistului” Benedict al XVI-lea, postez aici două imagini pe aceeași linie:

Imagini pentru benedict blessed by shaman
Imagini pentru john paul ii blessed by shaman

Sărbătoarea unei ”sfinte”

Ieri secta conciliară a sărbătorit-o pe cea care a fost Maica Tereza de Calcuta. Pentru maica noastră Biserică Catolică, aceasta a fost una dintre oile pierdute, una care a făcut parte din Sfânta Biserică, dar care a apostaziat public prin gesturi repetate:

– 7 octombrie 1975 Maica Tereza cinstindu-l pe demonul Buddha

Photographs of Mother Teresa praying in a Buddhist ceremony

– Maica Tereza rugându-se la mormântul lui Gandhi:

Mother Teresa praying at the tomb of Ghandi
  • e lângă multe asemenea gesturi publice de apostazie, au fost și multe declarații publice eretice, scandaloase: ”Nici o culoare, nici o religie, nici o naționalitate nu trebuie să ne despartă. Suntem cu toții copiii lui Dumnezeu” (1985 la Națiunile Unite), ”să fie creștinul un mai bun creștin, musulmanul un mai bun musulman, hindusul un mai bun hindus”, ”Îl poți înlocui pe Isus cu Dumnezeu dacă nu ești creștin”, și multe, multe, altele.

Sfânta conciliară distribuind Euharistia:

Imagini pentru mother teresa buddhism

A mai plecat unul

În vârstă de 96 de ani, a murit ieri cardinalul Roger Etchegaray, unul dintre cele mai funeste personaje ale sectei conciliare. A fost creat cardinal de ”Sfântul” Ioan Paul al II-lea în 1979 și a fost unul dintre cei mai progresiști cardinali. Împreună cu Ratzinger, el a fost unul dintre principalii consilieri ai lui Wojtyla, acel Wojtyla care a făcut gestul public de apostazie sărutând cartea abjectă numită coran.

Lui i se datorează punerea în scenă a acelei scandaloase și blasfemiatoare întâlniri a tuturor religiilor de la Assisi dorită și prezidată de Ioan Paul al II-lea în 27 octombrie 1986.

Să-l ierte Dumnezeu!

Atenție moderniști că toți ajungem mai devreme sau mai târziu în fața judecății! Oricât s-ar strădui confrații voștri să vă convingă de contrariu, iadul este o realitate certă și diavolul există și ne urăște pe toți!

În fața tribunalului ceresc

După moartea cardinalului belgian Danneels, un alt membru al mafiei ”San Gallo” (cea care a dus abdicarea lui Benedict al XVI-lea care era prea conservator și alegerea unuia progresist dispus să schimbe mai rapid doctrina), un altul se prezintă în fața tribunalului ceresc. Este vorba de Cardinalul Achille Sivestrini.

Iată o prezentare succintă preluată de pe portalul catolic italian radiospada:

”Acesta a colaborat cu Cardinalul Casarolli la revizuirea Acordului Lateran și mai ales la dialogul cu regimurile comuniste din Europa de est în detrimentul Bisericii Tăcerii ca să fie și mai redusă la tăcere. A fost reprezentantul cel mai progresist al ierarhiei ”bisericii conciliare”, a fost printre autorii excomunicării episcopului Lefebvre și mai recent printre membrii ”mafiei de la San Gallo”.

Image may contain: 1 person

Dezorientare diabolică

În trecut, în perioadele de tulburare din Biserică, credinciosul creștin putea să aștepte salvarea de la Roma, de la Sfântul Părinte Papa. Când acesta se pronunța în probleme de credință și morală orice discuție trebuia să înceteze ”Roma locuta est, causa finita est”. De la Vatican II încoace de la care suveran pontif se mai poate aștepta salvarea? De la Ioan Paul al II-lea care săruta Coranul? Când era sincer? (când vorbea de Cristos sau când îl cinstea pe pedofilul Mahomed?) De la Bergoglio sau oricare alt papă conciliar? 

Vorbind despre Biserică, Mântuitorul spunea că ”porțile iadului nu o vor birui”. Noi catolicii știm că Maica noastră Biserica este formată din 3 părți: 

  • Biserica Triumfătoare – formată din cei care au ajuns la mântuire, au obținut viziunea beatifică, sunt împreună cu Cristos – aceasta nu doar că nu poate fi biruită, ci și-a biruit cu triumf toți dușmanii 
  • Biserica Suferitoare – formată din cei care au plecat din această viață și care fără să fie rupți de Dumnezeu, nu au ajuns încă la desăvârșirea necesară pentru a primi viziunea beatifică. E vorba despre sufletele din Purgatoriu, suflete care se află pe drumul sigur către mântuire și care nu mai pot să cadă 
  • Biserica luptătoare – formată din noi toți care în viață fiind dorim mântuirea, dar aceasta nu ne este garantată și putem oricând să cădem 

Mântuitorul s-a referit la aceasta din urmă, dar promisiunea nu zice că va fi majoritară, nu zice că întotdeauna va fi un cap văzut (un papă), nu zice nici măcar că întotdeauna vor fi preoți. Promisiunea este că diavolul nu o va putea distruge cu totul până la a doua venire. 

Diavolul, prin așa-zisul conciliu Vatican II a dat o lovitură catastrofală pentru Biserică, o lovitură pregătită cu mult timp înainte. Nu voi insista pe acest lucru. Ceea ce vrea să arăt e că în orice moment un catolic poate să rămână catolic și unit cu Biserica dacă dorește acest lucru. Cel mai important este să păstreze credința așa cum a fost de la apostoli și până înainte de Vatican II. Credința nu s-a schimbat de-a lungul secolelor, ci doar a fost mai bine explicată, aprofundată (approfondimento cum zic italienii). Vatican II a creat o nouă religie prin pervertirea celei adevărate, prin așa numita adaptare la vremuri (aggiornamento).  

Nu există în acest moment o autoritate care să se pronunțe în privința stării actuale a bisericii și a soluțiilor. Ceea ce trebuie să facă fiecare catolic e să păstreze integral credința (de exemplu Catehismul Sf Pius al X-lea pentru cei mai puțin cunoscători sau Denzinger publicat înainte de 1960 pentru cei care încearcă să aprofundeze). 

În privința Liturghiei și sacramentelor lucrurile sunt extrem de complicate și neclare. Voi face o încercare de sinteză a grupărilor existente cu observații și unele recomandări personale, dar fiecare va trebui să facă eforturi mari de rațiune.  

Pentru toate afirmațiile (schismatic, îndoielnic, licit/ilicit, valid/invalid, etc) nu este timp suficient să detaliez, dar există surse inclusiv pe internet și de asemenea în postările viitoare voi aborda și aceste subiecte. 

Novus ordo – secta oficială condusă de Bergoglio și ritualul ei oficial. Este un rit schismatic (nu este liturghia romano-catolică) și ilicit promulgat fără drept de Paul al VI-lea. În privința validității este îndoielnic mai ales în traduceri. Preoția și consacrarea episcopală sunt îndoielnice având în vedere defectul de intenție. Sub nici o formă un catolic nu se poate apropia de această sectă având în vedere riscul (poate doar în pericol de moarte pentru spovadă). 

Sectele greco-schismatice – nu ar trebui să le menționez aici pentru că apropierea de aceste secte nu a fost permisă niciodată. Totuși le menționez având în vedere atracția pe care o au pentru tradiționaliști prin păstrarea ritului tradițional. Celor atrași de așa numita ”Biserică Ortodoxă” le reamintesc că nimic nu s-a schimbat în credința catolică, iar schisma și erezia sunt piedici serioase pentru mântuire. 

Riturile orientale unite – aici ritul este licit și posibil valid. Credința tot mai mult începe să fie pervertită de modernism, dar mai sunt preoți care încearcă să revină la tradiție. Cei care vor să fie catolici participând de exemplu la slujbele Bisericii Greco-Catolice le recomand precauție având în vedere unele riscuri. O să dau un exemplu de la noi din România: 

  • Sacramentele conferite de preoți sfințiți de episcopi în vârstă sau sfințiți în rit greco-catolic la care cel puțin unul dintre episcopii consacratori este fără îndoială episcop, sunt valide și licite. Dau exemplu aici pe Preasfințitul Bercea din Oradea sfințit în România sau pe Preasfințitul Claudiu din Blaj care deși a fost sfințit la Roma, a fost sfințit în rit tradițional greco-catolic de trei episcopi (din care doi erau cu siguranță episcopi) 
  • Sacramentele conferite de preoți sfințiți de episcopi îndoielnici, ar trebui evitate. Aici, cu inima grea, l-aș include pe PS Crihălmeanu de Cluj (sfințit la Roma în novus ordo). Pentru cei din Cluj, alternativă există pentru că mai sunt mulți preoți sfințiți de PS Guțiu 

Grupările tradiționaliste/conservatoare recunoscute 

Aici se includ toate cele aprobate de defuncta și frauduloasa comisie ”Ecclesia Dei”. (Fraternitatea Sf Petru, Institutul Christos Regele, Mănăstirea le Barroux, etc.) Majoritatea acestora sunt formate din ”acordiști”, din cei care l-au trădat pe Monseniorul Lefebvre sperând la un loc călduț la sânul Romei. Aici pot fi incluși și unii episcopi ”conservatori” cum ar Cardinalul Burke sau Atanasius Schneider cu o gândire infectată de Vatican II și cu o consacrare îndoielnică în noul rit.  

Pentru un credincios, în lipsă de altceva, ar putea fi o soluție doar dacă preotul a fost consacrat de un episcop sigur într-un rit vechi și doar pentru sacramentele la care nu e nevoie de episcop (ex. hirotonit de un episcop al SSPX). Chiar și în acest caz trebuie grijă mare dacă în biserica respectivă se ține și novus ordo pentru că ostiile consacrate îndoielnic se pot amesteca cu cele consacrate real.  

Fraternitatea Sfântul Pius al X-lea (FSSPX) 

Aceasta a fost fondată de Arhiepiscopul Marcel Lefebvre. În privința sacramentelor aici se poate afirma cu o mare siguranță că nu este nici un pericol. Nici chiar moderniștii nu neagă validitatea acestora. Problema care apare aici e alunecarea treptată către Roma, alunecare începută în 2012. Deja mulți preoți ai fraternității au încetat să mai predice despre erorile Vatican II. Atenție mare la cuvintele preotului pentru că alunecarea spre Roma se face pe nesimțite. Este un proces similar etapele preluării puterii în Vatican de către moderniști. 

Grupările ”rezistenței catolice” 

Aici nu avem o organizație clară sunt mici grupări constituite în jurul unor preoți care au părăsit FSSPX ca protest la apropierea de Roma. Un lider neoficial este episcopul Richard Williamson. Clar aceasta este o soluție, dar pericolele sunt foarte mari având în vedere fragmentarea și lipsa de coordonare. 

Sedevacantiștii și sedeprivaționiștii 

Nu este o mare diferență între ei, aceștia păstrează integral credința catolică și spun că persoana instalată pe scaunul lui Petru nu este papă. Diferența între ei este doar cum explică factul că scaunul lui Petru este gol de atâta timp. Legat de doctrină, eu personal nu văd nici un pericol, acești păstrează dreapta credință. Singura problemă pe care o văd la ei este succesiunea apostolică. Cei despre care am cunoștință (grupări de felul IMBC – Istituto Mater Boni Consilii, CMRI, SSPV și alții) își revendică succesiunea apostolică de la Monseniorul Thuc sau de la Episcopul Mendez-Gonzales, ambii recunoscuți de Roma (pre și post conciliu), ambii consacrați în ritul tradițional și ambii folosind ritul tradițional la consacrarea episcopilor acestor grupări. În cazul monseniorului Thuc problema este că există semne de întrebare referitoare la sănătatea sa mentală, iar în cazul episcopului Mendez-Gonzales acesta a fost în faptă și cuvânt modernist (în ambele cazuri există un risc relativ mic de defect de intenție al acordarea consacrării episcopale). 

Preoți independenți 

Aici riscurile sunt mari, nu există nici o posibilitate de a asigura cu o relativă certitudine puritatea doctrinei și nici a validității hirotonirii. Marea lor majoritate au fost hirotoniți de episcopi rebeli novus ordo… de unde și riscurile legate de validitate. 

Soluții pentru catolicii din România 

Pentru românii din străinătate este mai ușor, pot alege varianta care li se pare cea mai rațională dintre cele de mai sus. Pentru cei din România este mai greu. După cunoștința mea, deși au fost unele încercări de a aduce preoți tradiționaliști (SSPX, rezistență, IMBC în București, Arad, Timișoara sau Cluj) nu s-a reușit stabilirea unor centre permanente. În această situație, atât pentru toți catolicii (inclusiv cei de rit latin) soluția pentru a avea acces la sacramente valide este apelul la preoți greco-catolici. Trebuie doar să verifice cine este episcopul care i-a sfințit și bineînțeles să asculte cu atenție cuvintele lor pentru a nu avea surpriza unor erezii. 

În cele ce am zis nu am pus argumente pentru afirmațiile mele pentru că această postare ar fi ajuns la sute de pagini. Există pentru cine caută argumente pentru toate. Concluzia oricărui om cu rațiune este că e dezastru, dar trebuie să ne luptăm să ajungem la mântuire. Să cerem de la Dumnezeu înțelepciune și să veghem.  

Kyrie eleison!

Opus Dei și Vatican II

Gregorius Hesse:

Imagini pentru gregorius hesse wikipedia

După cum am zis încă de la lansarea acestui mic proiect, scopul principal este să pun traduceri ale conferințelor unui mare teolog cu adevărat catolic Gregorius Hesse. Din păcate, timpul nu mi-a permis s-o fac, dar în viitor, Deo Volente, o voi face. Mai jos pun o mică selecție dintr-o conferință.

Escriva împreună cu Roncalli:

Opus Dei este în realitate inima și creierul bisericii conciliare. Așa numitul ”fericit / sfânt” Josemaria Escriva de Balaguer a acceptat membri ai partidului comunist (aceasta se poate verifica chiar în cărți publicate sau susținute de Opus Dei). Nu voi face greșeala să-i citez pe alții împotriva Opus Dei. Josemaria Escriva de Balaguer, fondatorul și primul prelat al Opus Dei, a acceptat membri ai partidului comunist fără să le ceară să părăsească partidul și aceasta într-o perioadă în care apartenența la partidul comunist însemna excomunicarea. Și Ioan al XXIII-lea a făcut exact același lucru în Veneția când era patriarh de Veneția.
Întregul document Gaudium et Spes, documentul despre biserică în lumea modernă, a fost scris indirect de fondatorul Opus Dei, de așa-numitul fericit Josemaria Escriva de Balaguer. El voia ca Biserica să devină o societate care să se bazeze pe laici. Acest concept a fost condamnat de Pius al X-lea în enciclica sa despre modernism. Escriva voia ca biserica să se adapteze lumii moderne și tot el își dorea un unic guvern mondial.
Gaudium et Spes, la nr 12, pronunță blasfemie când afirmă că toate religiile acestei lumi, creștine sau ne-creștine, sunt de acord cu noi că toate religiile și toate intențiile bisericii sunt îndreptate către OM
. Sună familiar mai ales pentru cei care au studiat masoneria, sună familiar pentru cei care au studiat blasfemiile pronunțate la Națiunile Unite… Să spui că toate eforturile bisericii sunt îndreptate către om este erezie și blasfemie. Toate eforturile Bisericii sunt îndreptate în realitate către Dumnezeu. Vechea liturghie tridentină așa spune, dar cea nouă nu. Gaudium et Spes postulează de asemenea un guvern pacifist pentru întreaga lume. Asta e cel puțin naiv în 1965 când majoritatea guvernelor acestei lumi erau deja anti-clericale și împotriva Bisericii. Nu cred deloc că e vorba de naivitate, ci că e demonic. Vă recomand să procurați hotărîrile Vatican II și citind paragrafele eretice (…vedeți pe rând, pe acest site publicate ereziile conciliare) veți vedea că biserica conciliară nu e Biserica Catolică, ci o biserică contrafăcută. Trebuie doar să citiți Vatican II pe care se bazează.
Un alt fapt despre Vatican II este că nici nu e necesar să citez din documentul despre libertatea religioasă. Libertatea religioasă i-a oprit pe mulți episcopi de la semnarea documentelor conciliare. Libertatea religioasă a fost condamnată de papii: Gregorie al XVI-lea, Pius al IX-lea, Leon al XIII-lea, Pius al X-lea, Pius al XI-lea și Pius al XII-lea. Nu ești liber să-ți alegi religia! Ești obligat prin conștiință să alegi Biserica Catolică și să aparții de aceasta! Dacă refuzi vei merge în infern! Obiectiv vorbind, în afara Bisericii nu te poți mântui. Biserica nu poate condamna pe nimeni la infern, nici chiar pe Iuda Iscarioteanul. Nu există nici o pronunțare a Bisericii despre acesta. Oricine cred că e liber să-și aleagă religia ar putea să ajungă în infern pentru asta. Sunt obligat prin conștiință să-l ador pe Dumnezeu în felul în care Dumnezeu o dorește. Asta înseamnă că trebuie să fiu catolic chiar cu prețul vieții. NU există așa ceva, nu există libertatea religioasă! Uitați de libertatea religioasă, uitați de Vatican II.
 

Cei ce nu recunosc existența propriului lor stăpân

Două organizații ale sectei conciliare foarte diferite în aparență, au un scop comun în realitate și anume să-l slujească pe stăpânul acestei lumi. Unii acționează prin pervertirea credinței, iar ceilalți prin manipulări ascunse folosind banul și puterea. Dintre cei care lucrează la pervertirea credinței, un loc de frunte îl au iezuiții, iar dintre cei care manipulează în secret cei mai puternici sunt conducătorii Opus Dei. În cazul Opus Dei lucrurile sunt relativ simple: sunt primiți/atrași doar cei influenți prin poziție politică sau bani, iar restul sunt ignorați. În cazul iezuiților lucrurile sunt la fel de simple. Sunt preferați cei care sunt influenți prin cuvânt și care lucrează la distrugerea credinței.

Cel mai recent exemplu de la iezuiți este superiorul iezuiților Arturo Sosa care a declarat deschis că ”diavolul există doar ca o realitate simbolică”.

Sursa: https://www.tempi.it/meeting-il-diavolo-esiste-solo-come-realta-simbolica/

Fr. Arturo Sosa, Superior General of the Society of Jesus, prepares to say Mass at the Gesu in Rome, Oct. 15, 2016. Credit: GC36 via Flickr.

Nu degeaba se spune că cea mai mare viclenie a diavolului e să ne încredințeze că nu există.

Oare care e opinia iezuitului Jorge Bergoglio?

Erezii Vatican II – 008

Unitatis reintegratio, în introducere, capitolul 1, afirmă că ”toți (inclusiv catolicii) aspiră la Biserica lui Dumnezeu una și vizibilă, – care să fie cu adevărat universală”…

Această erezie care afirmă că Sfânta noastră Maică Biserica nu este cu adevărat universală este combătută de Papa Inocențiu al III-lea care afirmă (citând din Denzinger pct 430) că Biserica Catolică este ”cu adevărat Biserica universală a credincioșilor în afara căreia nimeni nu se poate mântui”