Quicunque Vult

Cu această postare inaugurez o nouă categorie cu tema abuzuri liturgice și erezii din România. Scopul acesteia este de a-i avertiza pe catolicii care vor să-și mântuiască sufletele. Din păcate în biserica oficială, multe predici nu sunt făcute să-i îndrepte pe oameni către mântuire, ci să-i facă să se simtă bine, să-i conducă în pas de dans spre damnare acompaniați de cântece de chitară…

Un exemplu care mi-a fost semnalat recent, este abuzul împotriva credinței a părintelui Marțian Mircea Romulus care slujește (cui?) la Parohia Andrei Mureșanu din Cluj. Acesta a afirmat în timpul predicii din data de 14 iulie 2019 că credința în Sfânta Treime nu este necesară pentru mântuire.

Acestuia și celor care au încredere în asemenea înșelători le reamintesc cuvintele Mântuitorului: „Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.” (Marcu 16.16)

Pentru o asemenea afirmație Episcopul martir Iuliu Hossu l-ar fi pus pe liber a doua zi. Conducerea modernistă a Eparhiei de Cluj-Gherla nu are nici o problemă cu negarea Adevărului mărturisit de martiri. Păcat că atât părintele Marțian, cât și restul moderniștilor au uitat cuvintele Simbolului Atanasian al Credinței:

1. Oricine vrea să fie salvat,
înainte de toate trebuie să țină credința creștină:

2. Cel care nu o va păstra întreagă și neștirbită,
acela fără îndoială va pieri în veci.

3. Căci credința creștina constă în aceasta:
Ca unicului Dumnezeu în Treime,
Și Treimii în Unime să ne închinăm.

4. Nici amestecând persoanele,
Nici separând ființa (substanța).

5. Căci alta este persoana Tatălui, alta cea a Fiului, alta cea a Spiritului Sfânt:
6. Ci a Tatălui, Fiului și a Spiritului Sfânt una este dumnezeirea, aceeași mărirea, aceeași deopotrivă veșnică măreție.
7. Cum e Tatăl, tot așa și Fiul, tot așa și Spiritul Sfânt.
8. Necreat e Tatăl, necreat Fiul, necreat și Spiritul Sfânt.
9. De nemăsurat este Tatăl, de nemăsurat este Fiul, de nemăsurat și Spiritul Sfânt.
10. Veșnic e Tatăl, veșnic Fiul, veșnic și Spiritul Sfânt.
11. Și totuși nu trei veșnici, ci unul veșnic.
12. Precum nu trei nezidiți, nici trei necuprinși, ci unul nezidit și unul nemărginit.
13. Așișderea atotputernic e Tatăl, atotputernic Fiul, atotputernic și Spiritul Sfânt.
14. Și totuși nu trei atotputernici, ci unul atotputernic.
15. Astfel Tatăl e Dumnezeu, Fiul Dumnezeu, și Spiritul Sfânt Dumnezeu.
16. Și totuși nu trei dumnezei, ci unul Dumnezeu

17. Astfel Tatăl e Domn, Fiul Domn, și Spiritul Sfânt e Domn.
18. Și totuși nu trei domni, ci unul e Domnul.
19. Că precum adevărul creștin ne silește a mărturisi pe fiecare persoană în parte Dumnezeu și Domn:
20. Asemenea religiunea cea catolică ne oprește a vorbi de trei dumnezei sau de trei domni.
21. Tatăl de nimeni nu s-a făcut, nici zidit, nici născut.
22. Fiul din Tatăl singur e: nu făcut, nici zidit, ci născut.
23. Spiritul Sfânt din Tatăl și din Fiul e: nu făcut, nici zidit, nici născut, ci purcezând.
24. Unul, dar, e Tatăl, nu trei tați; unul Fiul, nu trei fii; unul Spiritul Sfânt, nu trei spirite sfinte.
25. Și în această Treime, nicicare nu e mai înainte au mai pe urmă, nicicare mai mare au mai mic:
26. Ci toate cele trei persoane împreună veșnice sunt laolaltă și împreună deopotrivă.
27. Astfel încât întru toate, cum mai sus s-a spus, unimea în Treime, și Treimea în unime să se cinstească.
28. Cine vrea dar să se mântuiască, despre Treime astfel să simțească.
29. Ci trebuință are pentru mântuirea cea veșnică, întruparea Domnului nostru Isus Cristos drept încă să o creadă.
30. Credința cea dreaptă dar e să credem și să mărturisim că Domnul nostru Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, deopotrivă Dumnezeu și om e.
31. Dumnezeu este el pentru că din ființa (substanța) Tatălui a fost zămislit mai înainte de timp, iar om este pentru că din ființa (substanța) maicii s-a născut în timp.
32. Dumnezeu desăvîrșit și om desăvîrșit: din suflet grăitor și din carne omenească.
33. Deopotrivă Tatălui, după dumnezeire; mai mic decât Tatăl, după omenire.
34. Carele după cuviință Dumnezeu fiind și om, totuși nu doi, ci unul e Cristos.
35. Unul, însă nu prin prefacerea dumnezeirii în carne, ci prin luarea omenirii în Dumnezeu.
36. Unul întru totul, nu prin amestecare de ființă, ci prin unirea persoanei.
37. Că precum suflet cuvântător și carne unul om e: așișderea Dumnezeu și om e Cristos.
38. Carele a pătimit pentru mântuirea noastră; s-a pogorît la iad; a treia zi a înviat din morți.
39. S-a suit la ceruri, șade de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl atotputernicul, de unde va să vină să judece viii și morții.
40. La a cărui venire toți oamenii vor învia cu trupurile lor și vor da seamă de faptele lor.
41. Și cei ce vor fi făcut cele bune, vor merge în viața veșnică; iar cei ce vor fi făcut rele, în focul cel veșnic.

42. Aceasta este credința catolică, pe care oricine nu o crede drept și tare, acela nu se poate mântui.

Erezii Vatican II – 007

Dei verbum ( Constituția dogmatică despre revelația divină )8, referitor la tradiție zice că aceasta progresează prin intermediul experienței umane, că ”înțelegerea lucrurilor și cuvintelor transmise crește prin meditarea și studierea lor de către credincioși, care le păstrează în inimă”.

Această erezie este combătută de către Sfântul Pius al X-lea care în Pascendi Domini gregis 15 spune că moderniștii aplică experiența asupra Sfintei Tradiții distrugând-o astfel.

O nouă surpriză din ”religia conciliară”

Șeful sectei Vatican II nu încetează să ne surprindă. În 23 iunie 2019 într-o predică ținută cu ocazia Sărbătorii Corpus Christi, Jorje Maria Bergoglio afirmă: ”…Isus care a devenit pâine, această pâine simplă care conține întreaga realitate a Bisericii”. Catolicii știu că în orice Catehism Catolic (chiar și în cele publicate după dezastrul Vatican II) scrie că în timpul liturghiei are loc prefacerea pâinii în trupul lui Cristos, nu invers…

Din păcate cei care își spun catolici sunt de fapt uzurpatori. Conducerea sectei Vatican II folosește fraudulos cuvântul catolic. Cei care vor să rămână catolici, cei care vor să rămână fideli Romei eterne trebuie să părăsească această sectă schismatică.

sursa: http://w2.vatican.va/content/francesco/en/homilies/2019/documents/papa-francesco_20190623_omelia-corpusdomini.html

Citez aici din documentele Conciliului Tridentin (Sesiunea XIII, canonul II) “Dacă oricine spune că în preasfântul sacrament al Euharistiei, substanța pâinii și a vinului rămâne unită cu trupul și sângele Domnului nostru Isus Cristos … să-i fie anatema.”

Pseudo tradiționalismul catolic al lui Michael Voris și Church Militant

Pentru mulți catolici tradiționaliști, Michael Voris reprezintă o speranță. Cu emisiunea lui, ”The Vortex”, el a făcut multe lucruri bune pentru scoaterea la lumină a corupției și pervertirii clerului oficial. Cu toată afinitatea lui pentru secta Opus Dei (și de altfel cu tot sprijinul obținut de la această preaputernica sectă), emisiunile lui au fost un mijloc de a obține informații reale ascunse de dușmanii credinței.

Cu toate acestea în Vortexul din 12 aprilie 2019 a scos la iveală ceea ce crede el cu adevărat. Prin acest Vortex el recunoaște apartenența la erezia preotului iezuit excomunicat Leonard Feeney. Erezia acestuia constă mai ales în negarea posibilității de mântuire prin așa numitul ”botez al dorinței”. Sunt multe de spus aici, dar un lucru e clar. Dacă catolicii fideli credinței și tradiției se întâlnesc, indiferent de opiniile lor diferite legate de criza prin care trece Biserica, toți vor accepta 100% credința exprimată în Catehismul Tridentin, toți cu excepția feeney-ților…

Această postare este doar un avertisment referitor la pericolul pe care-l reprezintă Michael Voris pentru credință.

Erezii Vatican II – 006

Gravissimum Educationis I: ” De aceea, copiii și tinerii trebuie ajutați […] trebuie să primească o educație sexuală pozitivă și prudentă. ”

Această erezie este combătută de Papa Pius al XI-lea care (citat din Dz 2214) spune: ”Dar mult mai periculoase sunt acele păreri și învățături despre urmarea ca ghid absolut a naturii. Acestea intră într-o anumită fază a educației umane, plină de dificultăți, și anume aceea care are legătură cu integritatea morală și castitatea. Un mare număr de păreri periculoase susțin și avansează metoda educației, cum dezgustător este numită “sexuală”, deoarece ei greșit afirmă că pot să-i avertizeze pe tineri împotriva senzualitații și excesului, prin inițierea și instruirea tuturor, fără deosebire de sex, chiar și în public. Aceste idei periculoase sunt și mai grave prin faptul că-i expun prematur la ocazii, astfel încât mintea lor să se obișnuiască, după cum se spune, cu pericolele pubertății.”

”Uniatismul astăzi nu e licit”-Bergoglio și cincizeci de ani de ecumenism

(traducere după un articol de pe Radio Spada)

(Bergoglio și ”patriarhul” României)

Vasile Tofană pune o întrebare: «Biserica greco-catolică a jucat un rol foarte important în țara noastră. Unii spun însă că această Biserică și-a epuizat rolul istoric și că credincioșii ar trebui să aleagă să intre în Biserica Latină sau Ortodoxă. Dar mâine veți beatifica șapte episcopi martiri. Aceasta mă face să înțeleg că această Biserică are un viitor. Ce credeți?
Poziția mea este aceea a Sfântului Ioan Paul al II-lea. Biserica respiră cu doi plămâni. Iar plămânul oriental poate fi ortodox sau catolic.   Status quo-ul   trebuie menținut. Există o întreagă cultură și o viață pastorală care trebuie păstrată și ocrotită. Dar uniatismul astăzi nu mai este calea. Într-adevăr, aș spune că astăzi nu este licit. Astăzi, însă, trebuie să respectăm situația și să ajutăm episcopii greco-catolici să lucreze cu credincioșii.
(Ioan Paul al II-lea și ”patriarhul” României în 1999)
Acestea au cuvintele lui Bergoglio, pronunțate în timpul unei conversații ținută la Nunțiatura Apostolică din București cu 22 iezuiți care lucrează în România, prezentate în Italiană pe Civiltà
Cattolica a părintelui Spadaro sj și în limba Română pe site-ul Iezuiților din România (https://www.laciviltacattolica.it/articolo/aiutare-a-smuovere-le-acque/ și http://www.iezuiti.ro/2019/06/13/papa-francisc-in-conversatie-cu-iezuitii-in-romania-ajutati-sa-se-urneasca-lucrurile/)
În esență, uniatismul nu mai este bun. Dar ce este uniatismul? Este acel proces istoric care a condus multe comunități creștine din Estul Slavon care nefiind în comuniune cu Biserica Romei, să se reunească cu ea, mai ales din secolul al XVI-lea. Din punct de vedere catolic, schismaticii s-au întors la sânul adevăratei Biserici a lui Isus Hristos – Una, Sfântă, Catolică, Apostolică, Romană – condusă de Papa de la Roma, abandonând așa-numitele biserici ortodoxe.
Momente de har și bucurie pentru un catolic: oile pierdute s-au întors în staulul Bunului Păstor. Zelul Pontifilor romani a fost mereu viu pentru că aceste porțiuni ale Orientului creștin au revenit la comuniunea cu Biserica: fără să căutăm prea mult în urmă amintim momentul în care Isidor de la Kiev a încercat să-i unească cu Roma pe ruși, vedem enciclicile lui Pius XI și Pius al XII-lea pe această temă, care laudă uniatismul și martirii lui.
Da, pentru că uniatismul a avut și martiri: creștinii morți pentru loialitate față de Roma. Sfântul Josaphat Kuncewycz, martirizat 12 noiembrie 1623, canonizat de Pius al IX-lea în 1867; sfântul Andrei Bobola un iezuit, martirizat la 16 mai 1657, canonizat de Pius al XI-lea în 1937; și mai mulți episcopi și preoți mai ales în timpul tiraniei comuniste, care doar ca să nu devină schismatici (bisericile naționale, așa cum denunță Pius al XII-lea, au fost toate în serviciul diferitelor regimuri comuniste), preferau să moară. Și printre aceștia au fost și cei șapte episcopi ai Bisericii Greco-Catolice din România, Biserica unită, care – așa cum s-a menționat și în conversație – au fost beatificați de Bergoglio.
Se va spune: “El i-a proclamat fericiți, dar consideră că motivul martiriului lor este depășit și acum ilicit: dar nu este acesta un gând contradictoriu, schizofrenic?
Nu, vom răspunde: el este un modernist și un ecumenist și toate declarațiile lui sunt similare cu ale predecesorilor săi.
În Conciliu și apoi în Dominus Iesus, Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Benedict al XVI-lea au afirmat de mai multe ori (lista citărilor e foarte lungă!) că “bisericile” “ortodoxe” – cele pe care uniații le-au părăsit pentru că erau convinși de nelegitimitatea lor și de nevoia de a fi uniți cu Scaunul lui Petru și de a fi membri ai Bisericii lui Hristos – sunt biserici surori și adevărate biserici locale (totuși
nu în comuniune cu Biserica Catolică).
Prin urmare, Francisc, care crede în evoluția dogmei, recunoaște, pe de o parte că Bisericile greco-catolice (ca oameni!) rămân în loc, dar pe de altă parte, marcând cincizeci de ani de teorie și practică ecumenistă, spune de asemenea, într-un mod clar și “cinstit”, că anii precedenți sunt fundamentaliști, închistați și vechi, și că întoarcerea schismaticilor la Biserica Catolică este ilicită

Erezii Vatican II – 005


Orientalium Ecclesiarum 27: “orientalilor care se află în bună credință despărțiți de Biserica Catolică, dacă cer din proprie inițiativă și se află în dispoziția cuvenită, li se pot administra sacramentele Pocăinței, Euharistiei și Ungerii bolnavilor”

Această erezie este în contradicție cu spusele Papei Inocențiu al III-lea (cunoscut și sub numele de “teologul Euharistiei”) care zicea că “clericii nu pot oferi Sfânta Euharistie ereticilor” (sursa Decreti dei Concili ecumenici, 1990, Tanner-Sheed-Ward )