Quicunque Vult

Cu această postare inaugurez o nouă categorie cu tema abuzuri liturgice și erezii din România. Scopul acesteia este de a-i avertiza pe catolicii care vor să-și mântuiască sufletele. Din păcate în biserica oficială, multe predici nu sunt făcute să-i îndrepte pe oameni către mântuire, ci să-i facă să se simtă bine, să-i conducă în pas de dans spre damnare acompaniați de cântece de chitară…

Un exemplu care mi-a fost semnalat recent, este abuzul împotriva credinței a părintelui Marțian Mircea Romulus care slujește (cui?) la Parohia Andrei Mureșanu din Cluj. Acesta a afirmat în timpul predicii din data de 14 iulie 2019 că credința în Sfânta Treime nu este necesară pentru mântuire.

Acestuia și celor care au încredere în asemenea înșelători le reamintesc cuvintele Mântuitorului: „Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.” (Marcu 16.16)

Pentru o asemenea afirmație Episcopul martir Iuliu Hossu l-ar fi pus pe liber a doua zi. Conducerea modernistă a Eparhiei de Cluj-Gherla nu are nici o problemă cu negarea Adevărului mărturisit de martiri. Păcat că atât părintele Marțian, cât și restul moderniștilor au uitat cuvintele Simbolului Atanasian al Credinței:

1. Oricine vrea să fie salvat,
înainte de toate trebuie să țină credința creștină:

2. Cel care nu o va păstra întreagă și neștirbită,
acela fără îndoială va pieri în veci.

3. Căci credința creștina constă în aceasta:
Ca unicului Dumnezeu în Treime,
Și Treimii în Unime să ne închinăm.

4. Nici amestecând persoanele,
Nici separând ființa (substanța).

5. Căci alta este persoana Tatălui, alta cea a Fiului, alta cea a Spiritului Sfânt:
6. Ci a Tatălui, Fiului și a Spiritului Sfânt una este dumnezeirea, aceeași mărirea, aceeași deopotrivă veșnică măreție.
7. Cum e Tatăl, tot așa și Fiul, tot așa și Spiritul Sfânt.
8. Necreat e Tatăl, necreat Fiul, necreat și Spiritul Sfânt.
9. De nemăsurat este Tatăl, de nemăsurat este Fiul, de nemăsurat și Spiritul Sfânt.
10. Veșnic e Tatăl, veșnic Fiul, veșnic și Spiritul Sfânt.
11. Și totuși nu trei veșnici, ci unul veșnic.
12. Precum nu trei nezidiți, nici trei necuprinși, ci unul nezidit și unul nemărginit.
13. Așișderea atotputernic e Tatăl, atotputernic Fiul, atotputernic și Spiritul Sfânt.
14. Și totuși nu trei atotputernici, ci unul atotputernic.
15. Astfel Tatăl e Dumnezeu, Fiul Dumnezeu, și Spiritul Sfânt Dumnezeu.
16. Și totuși nu trei dumnezei, ci unul Dumnezeu

17. Astfel Tatăl e Domn, Fiul Domn, și Spiritul Sfânt e Domn.
18. Și totuși nu trei domni, ci unul e Domnul.
19. Că precum adevărul creștin ne silește a mărturisi pe fiecare persoană în parte Dumnezeu și Domn:
20. Asemenea religiunea cea catolică ne oprește a vorbi de trei dumnezei sau de trei domni.
21. Tatăl de nimeni nu s-a făcut, nici zidit, nici născut.
22. Fiul din Tatăl singur e: nu făcut, nici zidit, ci născut.
23. Spiritul Sfânt din Tatăl și din Fiul e: nu făcut, nici zidit, nici născut, ci purcezând.
24. Unul, dar, e Tatăl, nu trei tați; unul Fiul, nu trei fii; unul Spiritul Sfânt, nu trei spirite sfinte.
25. Și în această Treime, nicicare nu e mai înainte au mai pe urmă, nicicare mai mare au mai mic:
26. Ci toate cele trei persoane împreună veșnice sunt laolaltă și împreună deopotrivă.
27. Astfel încât întru toate, cum mai sus s-a spus, unimea în Treime, și Treimea în unime să se cinstească.
28. Cine vrea dar să se mântuiască, despre Treime astfel să simțească.
29. Ci trebuință are pentru mântuirea cea veșnică, întruparea Domnului nostru Isus Cristos drept încă să o creadă.
30. Credința cea dreaptă dar e să credem și să mărturisim că Domnul nostru Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, deopotrivă Dumnezeu și om e.
31. Dumnezeu este el pentru că din ființa (substanța) Tatălui a fost zămislit mai înainte de timp, iar om este pentru că din ființa (substanța) maicii s-a născut în timp.
32. Dumnezeu desăvîrșit și om desăvîrșit: din suflet grăitor și din carne omenească.
33. Deopotrivă Tatălui, după dumnezeire; mai mic decât Tatăl, după omenire.
34. Carele după cuviință Dumnezeu fiind și om, totuși nu doi, ci unul e Cristos.
35. Unul, însă nu prin prefacerea dumnezeirii în carne, ci prin luarea omenirii în Dumnezeu.
36. Unul întru totul, nu prin amestecare de ființă, ci prin unirea persoanei.
37. Că precum suflet cuvântător și carne unul om e: așișderea Dumnezeu și om e Cristos.
38. Carele a pătimit pentru mântuirea noastră; s-a pogorît la iad; a treia zi a înviat din morți.
39. S-a suit la ceruri, șade de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl atotputernicul, de unde va să vină să judece viii și morții.
40. La a cărui venire toți oamenii vor învia cu trupurile lor și vor da seamă de faptele lor.
41. Și cei ce vor fi făcut cele bune, vor merge în viața veșnică; iar cei ce vor fi făcut rele, în focul cel veșnic.

42. Aceasta este credința catolică, pe care oricine nu o crede drept și tare, acela nu se poate mântui.

Erezii Vatican II – 007

Dei verbum ( Constituția dogmatică despre revelația divină )8, referitor la tradiție zice că aceasta progresează prin intermediul experienței umane, că ”înțelegerea lucrurilor și cuvintelor transmise crește prin meditarea și studierea lor de către credincioși, care le păstrează în inimă”.

Această erezie este combătută de către Sfântul Pius al X-lea care în Pascendi Domini gregis 15 spune că moderniștii aplică experiența asupra Sfintei Tradiții distrugând-o astfel.